Ce știi despre detectarea gazelor?

i. Scopul folosirii detectorilor de gaze.

Oamenii folosesc detectori pentru a proteja sănătatea și siguranța vieții persoanelor, și pentru a menține nepuștiți bunurile și activele fixe de avarie. De asemenea, este pentru a respecta legile și regulamentele regionale și naționale.

ⅱ. Pericolele fiecărui gaz sunt următoarele.

1. Pericole de foc sau explozie: cum ar fi metanul, butanul, propanul, etc.

2. Intoxicare și nocivitate: cum ar fi monoxidul de carbon, sulfidul de hidrogen, dioxidul de sulfur și unele compuși organici volatili și alte substanțe.

3. Asfixiere: lipsă de oxigen, oxigenul este consumat sau înlocuit de alte gaze.

ⅲ. O introducere la unele denumiri comune.

1. Gaz — O stare a materiei în care densitatea și viscositatea sunt extrem de mici (comparativ cu lichidele sau solidele), și poate să se extindă sau comprimă semnificativ în funcție de modificările presiunii și temperaturii. Poate difuza cu alte gaze și să ocupe egal toate spațiile din orice recipient. Este adesea interschimbabil cu „vapor”.

2. Atmosferă — Suma tuturor gazelor, vapori, prafurilor și fumurilor dintr-o anumită regiune.

3. Aer ambient — Aerul din jurul punctului de montare al elementului de senzoring.

4. Gaz Inflamabil, Gaz Combustibil — Gaze care pot fi încinsă și se arde repede.

5. Gaz Toxice și Periculoase — Un gaz poate duce la moarte, răni, dizabilități sau boli la oameni.

6. Gaz Asfixiant — O substanță care înlocuiește oxigenul și afectează respirația normală.

ⅳ. Cauze Comune de Eșec ale Detectoarelor Fixe

Utilizatorii nu aveau o înțelegere suficientă a performanței detectorului sau au făcut o selecție incorectă a echipamentelor, utilizatorul nu urmând cerințele specificației pentru montare, și mentenanța insuficientă, toate acestea putând duce la eșecuri. Următoarea analiză se concentrează în principal pe motivele eșecurilor în folosirea detectoarelor de gaze combustibile de către utilizatori, și în același timp propune cum să se folosească corect detectorul de gaze combustibile pentru a minimiza apariția eșecurilor la alarmele de gaz.

1. Folosire incorectă de către utilizatori.

Utilizatorii alarmelor de gaze trebuie să fie atenți când instalează detectoare de gaze în apropiere de echipamente de climatizare și încălzire. Dacă, în timpul utilizării acestor dispozitive, curentul de aer rece sau cald sparge direct peste alarma de gaz inflamabil, aceasta poate duce la modificări ale rezistivității alarmei și cauza erori. Prin urmare, este recomandabil să mențineți alarma de gaz inflamabil departe de echipamentele de climatizare și încălzire pentru a preveni defecțiuni cauzate de o poziționare incorectă.

2. Nereguli în procesul de construcție.

Nereguli în procesul de construcție pot provoca malfuncționarea detectorului de gaze inflamabile în timpul utilizării. Dacă detectorul de gaze inflamabile nu este instalat în apropiere de echipamente susceptibile să creeze scurgeri de gaze inflamabile, sau dacă este instalat lângă un ventilator de exhaust, gazele inflamabile scufundate nu pot difuza suficient până la detector, impedind descoperirea rapidă a pericolului de scurgere.

Dacă un detector de gaze comburibile nu este legat la masă, nu va fi capabil să elimine perturbările electromagnetice, ceea ce va afecta tensiunea și pot să apară date de detecție defectuoase. Prin urmare, detectorul de gaze comburibile ar trebui să fie legat solid la masă în timpul construirii. Alarmele de gaze comburibile și terminalele sunt instalate în locuri predispuse la coliziuni sau intrarea apei, ceea ce poate duce la ruptura sau scurt-circuitul liniilor electrice. Urmăreții trebuie să folosească flux neeroziv; altfel, articulațiile pot să se eroze sau să crească rezistența liniei, afectând detecția normală. Nu aruncați sau nu trageți detectorul pe podea. Depanarea ar trebui să fie efectuată după construcție pentru a se asigura că alarma de gaze comburibile este într-o stare de funcționare normală.

3. Menținere.

Un detector de gaze inflammabile, care este folosit pentru a detecta concentrația de gaze inflammabile, trebuie să poată comunica cu mediul său înconjurător pentru detecție. Prin urmare, este inevitabil ca o varietate de gaze contaminante și praf din mediu să pătrundă în detector. Daunele cauzate detectorului de condițiile sale de lucru sunt un fapt obiectiv, deoarece mediul de lucru al detectorului de gaze inflammabile este relativ greu. Multe detectoare sunt montate în aer liber, iar o întreținere deficitară poate duce la erori sau la lipsa de detecție a alarmelor de gaze inflammabile.

Curățarea și întreținerea periodice a detectorului de gaze inflammabile este o sarcină importantă pentru a preveni eșecurile. Conectarea la masă ar trebui testată regulat. Dacă conectarea la masă nu corespunde cerințelor standard sau dacă nu este deloc conectată la masă, acest lucru va face detectorul de gaze inflammabile sensibil la interferențele electromagnetice, ceea ce poate duce la eșec.

V. Cauze comune ale valorilor afișate incorect

Problema 1: Detectorul de gaze nu poate fi calibrat.

Cauzele posibile ar putea fi: un senzor defect, o placă de circuit defectă, gaz de calibrare incorect, lipsa de energie electrică sau contact slab. Prin urmare, în funcție de cauza, puteți lua următoarele măsuri: înlocuiți senzorul, înlocuiți placa de circuit, utilizați gazul corespunzător de calibrare, accesați alimentarea sau reconectați cablurile.

Problema 2: Semnalul 4-20mA este incorect.

Cauzele pot fi: o problemă la placa de circuit, o problemă cu instrumentul, cabluri lăturate sau rupte sau conexiuni incorecte. Prin urmare, în funcție de cauză, puteți lua următoarele măsuri: înlocuiți placa de circuit, citiți manualul instrumentului, conectați cablurile și corectați conexiunile.

Problema 3: Fără ieșire a contactelor de comutare a relaiului.

Motivul poate fi: placa de circuit este defectă; releul este defect; conductele sunt fixate lăs; conducerea nu este corectă. Prin urmare, puteți căuta și măsuri corespunzătoare în funcție de cauze: înlocuiți placa de circuit dacă este defectă, înlocuiți releul dacă este defect, asigurați-vă că conductele sunt conectate solid, și corectați orice conducere incorectă.

VI. Locația de instalare

Locațiile din fabrică care au nevoie de protecție sunt în jurul calderelor cu gaz, compresorilor, rezervoarelor stocatoare sub presiune, cilindrelor sau conductelor. Locurile posibile de scurgeri includ robinetele, indicatorii de presiune, flanșele, articulațiile T, punctele de umplere sau golire, etc. Acestea sunt locațiile unde am considera să le instalăm, iar la stabilirea poziționării exacte a detectorului de gaz trebuie să se ia în considerare următoarele posibilități.

1. Pentru detectarea gazelor mai ușoare decât aerul (de exemplu, metanul și amoniacul), detectorul de gaze fix ar trebui instalat într-o poziție mai ridicată, iar un colector conic ar trebui folosit.

2. Atunci când se detectează gaze mai grele decât aerul (de exemplu, butan și dioxid de sulf), detectorul ar trebui instalat la o poziție mai joasă.

3. Aveți în vedere comportamentul posibil al gazelor care scapă sub curent natural de aer sau sub presiune, și instalați detectorul într-un duct de ventilare, dacă este cazul.

4. La stabilirea locației detectorului, aveți în vedere daunele posibile cauzate de evenimente naturale (de exemplu, ploaie sau inundații). Pentru detectorii instalati în exterior, utilizați măsuri de protecție împotriva vremii.

5. Dacă detectorul este instalat într-un climat cald și la lumina directă a soarelui, utilizați un parasol pentru detector.

6. La evaluarea condițiilor procesului, rețineți că gaze precum butanul și amoniacul sunt de obicei mai grele decât aerul. Cu toate acestea, dacă sunt eliberate dintr-o linie de producție caldă sau sub presiune, aceste gaze pot să se ridice în loc să cadă.

7. Detectorii ar trebui plasați ușor departe de componente cu presiune ridicată pentru a preveni formarea aerosolurilor. Altfel, gazele care scapă sunt susceptibile să treacă prin detector la o viteză ridicată fără a fi detectate.

8. Se trebuie să se ia în considerare ușurința de testare a funcțiilor și menținere.

9. Detectoarea ar trebui montată vertical, cu elementul de senzare orientat spre jos. Acest lucru previne eficient depunerea prafului sau umidității în fața detectoarei și permite intrarea gazelor în detector în mod fluent.

10. Atunci când instalați dispozitive infraroși cu circuit deschis, asigurați-vă că fascicolul infraroșu nu este acoperit sau blocat pe perioade prelungite. O blocare scurtă termen cauzată de vehicule, personalul de la fațada, păsări, etc., este acceptabilă.

11. Asigurați-vă că dispozitivul cu circuit deschis este montat pe o structură stabilă care nu este predispusă la vibrații.

VII. Avantajele și dezavantajele sistemului de cablare prin autobuz și al sistemului de cablare cu ramificații

Sistemul de cablare prin autobuz este cunoscut și sub numele de RS485, în timp ce sistemul de cablare cu ramificații este denumit și modelul 4-20mA. Aceste două metode de cablare au fiecare corespondentele lor gazde de alarmă.

În general, majoritatea detectorilor de gaze care folosesc sistemul de cablare pe bussă utilizează un cablu shielded cu patru conductoare, format din două conductoare de alimentare și două conductoare de semnal, cu o distanță de transmisie relativ lungă de aproximativ 1-2 km. Pe de altă parte, detectorii de gaze care folosesc sistemul de cablare pe ramificății utilizează un cablu cu trei conductoare, inclusiv două conductoare de alimentare și un conducteur de semnal, cu conducteurul negru de alimentare fiind comun cu conducteurul de semnal. Aceștia au o distanță de transmisie mai scurtă, de obicei de sub 1 km sau mai puțin.

Avantaje și dezavantaje ale sistemului de cablare pe bussă și al sistemului de cablare pe ramificății:

Avantaje ale Sistemului de Cablare pe Bussă:

Semnalele uniforme asigură o probabilitate mică de dysfuncționare. Sistemul de cablare cu autobuz transportă date într-un format consistent pe linia de date, eliminând orice neplăcere legată de transmiterea datelor și sporind fiabilitatea acestora. De asemenea, se bucură de o cablare simplă și o muncă redusă. Un avantaj cheie al sistemului cu autobuz constă în cerințele minime de cablare, simplificarea și costurile reduse. Cu o configurație cu patru autobuze, compusă din două linii de semnal și două linii de alimentare, cablarea este directă și convenabilă.

Dezavantajele sistemului de cablare cu autobuz:

Poate apărea întârzierea semnalului. Transmisia datelor este secvențială, ceea ce devine foarte vizibil când există un număr mare de probe. Pot să apară și probleme de alimentare electrică. Toate probele sunt alimentate central prin gazdă. Când numărul de probe crește, capacitatea de alimentare a gazdei poate să nu fie suficientă, ceea ce necesită soluții locale de alimentare.

Avantajele sistemului de cablare ramificat:

O bună sincronizare a datelor și nicio limitare a alimentării electrică. Comparativ cu sistemul de conducte, în sistemul de cablare pe ramuri, fiecare detector de gaze comunica separat cu controlorul, ceea ce permite transmiterea rapidă a situațiilor de la teren la unitatea de control. Acest lucru permite monitorizării să ia decizii repede și eficiente, în timp ce echipamentele de control periferice pot răspunde prompt și eficient pentru a preveni accidente periculoase.

Inconvenientele sistemului de cablare pe ramuri:

Cablarea complexă și o interferență semnificativă a semnalului sunt probleme. Cantitatea mare de cablare duce la creșterea sarcinii de muncă, instalarea complicată și costurile mari ale materialelor.